-Ma scuzati, ma grabeam si nu v-am obsevat.
-Nu este nimic,defapt chiar vroiam sa te intreb ceva, imi poti arata unde se aflta strada Trandafirilor nr 20?
-Ma scuzati, dar nu pot ma grabesc sa ajung undeva. puteti intreba pe altcineva, sunt sigur ca domnul sau doamna vor fi incantati sa va ajute, domnule.
-Multumesc tinere, atunci te las.si domnul se intoarse brusc si pleca incet.
Mac incepu sa fuga spre blocul de vis-a-vis intrand in scara blocului.
Dar strainul se intoarse pentru a il urmari pe baiat si isi zise" te las... de data asta, data viitoare nu vei mai fii atat de norocos",si isi relua mersul sau domol de-a lungul starzii.
Mac urca scariile in fuga incepand sa se ingrijoreze din ce in ce mai mult" Daca nu va supravietuii ce ma fac fara ea, nu pot traii fara ea,de asemenea parintii ei, prietenii.O, Doamne , asa ceva nuse poate intampla, nu are cum, nu vreau, nu as rezista".
Impactul cu realitate il zdruncina destul de mult pe baiat.Camera in care intrase era stramta si intunecata, la o prima vedere pare goala, insa ceva ,acolo, se misca in slaba lumina a soarelui care perfora fereastra veche si prafuita.
Era ea, fiinta mult adorata de el, speranta lui, singurul lucur care il mentinea in viata, era Alice.
Statea rezemata de pat cu capul sprijinit de un tablou vechi ce ilustra 3 bufnite batrane care pareau ca se cerata.Ochii ei verzi ca spuma marii,se invarteau in gol neavand un punct sa focalizeze.
Mac a ramas nemiscat, aceasta imagine terifianta paralizandu-l complet.
-Alice, a soptit acesta....
Primul sau gand a fost"a murit'',dar vazand ca respira ca se misca,simti ca pamantul ii revine sub picioare si se duce grabit spre ea si ii sopteste:
-Totul va fii bine,sunt aici cu tine,nu te voi parasii niciodata.
Fata se uita la el q multa mila, ochii umplandu-se instantaneu.Mana tremurada se indrepta catre el mangaiandu-i obrazul fin si soptindu-i:
-El a fost...razbuna-ma.si totul s.a sfarsit...
